Manule, ştim bine că microorganismele, inclusiv cele patogene sunt uşor adaptabile la diverse condiţii. Dar eu bag de seamă că şi bolile în sine sunt adaptabile. La vremuri.
Ai auzit tu de boala celiacă? Nici eu până nu am căutat detalii despre intoleranţa la gluten. Că tot aia e. Şi boala asta s-a adaptat timpurilor moderne şi mai ales mondene.
Imaginează-ţi, Manule, cum se simţeu oamenii în evul mediu când sufereau de boala asta. Mai toţi erau agricultori şi se hrăneau din ce cultivau. Başca erau analfabeţi. Habar nu aveau de nume complicate de boli. Sau că o proteină din grâu, secară sau orz, numită gluten îi poate afecta la intestinul subţire. Şi ei se hrăneau cu acele cereale.
Manule, 1% din populaţie e predispusă la „nenorocirea” asta numită intoleranţă la gluten. Aşa spun statisticile. Îţi imaginezi oastea ţării condusă de Ştefan în care unul din o sută de oşteni era suferind? Şi de la ce, că doar se hrănea cu pâinea cea de toate zilele? Câte descântece nu s-or fi spus, câte ceaiuri fierbinţi nu s-or fi sorbit, câte slujbe nu s-or fi plătit să scape de necuratul, să-şi reducă numărul de flatulenţe şi să iasă din starea de amăreală sufletească (a se citi depresie), în care a intrat.
Revenind la epoca modernă. Bola s-a adaptat şi a devenit mondenă. Am participat activ (a se citi am muncit ca ospătar), la organizarea unei petreceri. Bufetul conţinea, printre altele pâine fără gluten şi prăjituri fără gluten. Le-am aşezat pe masă în loc vizibil, cu etichete mari şi am avertizat petrecăreţii de existenţa produselor... să le spun dietetice? La finalul serii se consumase toată pâinea fără gluten, dar nici o prăjitură. Poate oamenii erau la regim? „Aşa se întâmplă mereu”, mi-a spus zâmbind responsabilul de sală, „până la desert toată lumea are intoleranţă, la desert nimeni nu mai ţine cont de nimic. A devenit o modă să mănânci gluten free”.
No comments:
Post a Comment