Povestea asta s-a întâmplat prin 2004, când am mers să îmi schimb buletinul prima dată. Mai exact am trecut de la buletinul vechi la cartea de identitate, simplă şi plasticată. Decorul e simplu, o secţie de poliţie mică asemeni oraşului de care aparţine.
La buletine o domnişoară la puţin peste 20 de primăveri, frumuşică foc. Mă primeşte cu un zâmbet protocolar, neconvingător.
Eu – Sărut mâna, pentruo poză de buletin...
Ea – Bună ziua, vă rog să luaţi loc şi să vă scoateţi cerceii (aveam patru pe vremea aia, ca şi acum, de fapt)..
Eu – De ce?
Ea – Aşa trebuie!
Eu – Ăsta e regulamentul, fără cercei la poza de buletin?
Ea – Da!
Eu – Şi femeile trebuie să îşi scoată cerceii?
Ea – Nu!
Eu – Asta e discriminare sexuală şi nu accept aşa ceva!
Ea – Bine.
M-am aşezat şi am făcut poza.
După două săptămâni am primit cartea de identitate. Stateam strâmb în poză, adică un umăr era mult mai jos decât celălalt şi parcă şi priveam ciudat. Catea de identitate avea doua colţuri dezlipite si în partea de jos puteam să îmi bag degetul printre plasticele din care era confecţionată.
Dacă aş fi acceptat discriminarea mi-ar fi dat una bună şi mi-ar fi spus cum sa stau drept la poză? Nu voi afla niciodată, dar voi fi mai atent la următoarele întâlniri cu pozari de buletine.
No comments:
Post a Comment