Curentul pacatos si tigara tamaduitoare

 

„Pune-ţi, mamă, vată în urechi. Curentul e cel mai păcătos”. Ăsta-i sfatul oricărei babe cu dinţi stricaţi şi tratamente empirice la îndemână.

Studii ştiinţifice populare au demonstat, de-a lungul veacurilor, că există două categorii de curent. Curentul, sau curenţii de aer de afară, respectiv vântul, adierea, briza, care sunt absolut inofensivi (dacă nu ajung la peste 60 km la oră) şi curentul din interiorul clădirilor sau mijloacelor de transport, curentul format între două uşi sau o uşă şi o fereastră deschise în acelaşi timp şi pe direcţii, aproximativ, diametral opuse.

Despre prima categorie nu vorbim, pentru că, aşa cum am mai spus, e o formă de mişcare a aerului inofensivă.

A doua e gravă. E curentul păcătos, care atacă sinusurile şi mai ales dinţii.

Stomatologii spun „Nu există curent, ci dinţi stricaţi”. Dar cum să fii de acord cu ei când de-a lungul secolelor s-a observat clar că deschizând o uşă şi un geam creezi una dintre cele mai grele plăgi cunoscute de omenire? Curentul. Curentul păcătos care atacă dinţii.

Aparent, curentul pătrunde în corp prin ureche, continuă prin Trompa lui Eustachio până în nazofaringe. De aici curentul ajunge în cavitatea bucală unde afectează dinţii. Şi măselele. În general pe cele deja suferinde. De aici nu se ştie exact ce se întâmplă cu acest curent, dacă circulă mai departe în corp sau rămâne în gură. Dar face ravagii. Te dor dinţii de la curent de mori. „Mamă, nimic nu e mai rău ca durerea de măsele”, postulează aceleaşi babe cu dinţi stricaţi. Şi pentru ele e adevărat. Nu s-au lovit niciodată în testicule.

Dar acolo unde dentiştii nu au găsit explicaţii şi soluţii, medicina populară are soluţii. Există o singură măsură de prevenţie. Nu, nu e tratarea dinţilor. Vata în urechi te apără de curent. Pui un dop de vată în urechea de pe partea anatomică afectată şi nu mai ai probleme. E drept că nu mai auzi stereo, dar ţii curentul departe. Şi scapi şi de mersul la dentist. Curentul păcătos nu a găsit înca o modalitate de a depăşi un dop de vată. În cazul în care nu ai fost preventiv şi curentul păcătos şi-a făcul loc în corpul tău, nu ai altceva de făcut decât să apelezi la medicina tradiţională. Analgezicele nu reuşesc să calmeze nervii enervaţi de curent. Pui o ţigară aprinsă în ureche. Asta scoate curentul. Simţi cum ţi se încălzeşte urechea, simți că pârâie şi păcăne, simţi cum ţigara arde cu atât mai tare cu cât doza de curent a fost mai puternică. „Îţi ia durerea cu mâna”. Avantajul e că, fumatul cu urechea nu provoacă dependenţă, deci nu are afecte secundare. Nu tragi arerul de afară prin ţigară în plamâni, ci scoţi curentul păcătos din corp prin ureche. Nu inhalezi nici gudron, monoxidul de carbon se răspândeşte în atmosferă, nicotina nu are niciun efect, iar corpul tău redevine sănătos. În curând poţi sparge nuci în masele, aşa cum ai mai făcut.

Pentru nefumători fără prieteni fumători ţigara se poate înlocui cu un cornet de hârtie (preferabil ziar vechi), care se aprinde la capăt, iar efectul e acelaşi.

În satele de câmpie, unde bate mai mult vântul, se vând ţigări la bucată. În scop terapeutic. „Du-te, mamă, până la magazin de-mi ia două ţigări că m-a tras curentul ăsta păcătos”.