Despre un bec si prietenii lui

 

A fost seceta mare. Dar becul a crescut. Avea o dulie fermă, netedă şi cilindrică. Bineînţeles, neagră. Cu o coroană transparentă plină de vid în care înflorea filamentul incandescent.

În prima zi a venit tarantula. Păianjenul uriaş cu peri pe corp şi pe picioare. Şi becul era bucuros.

Dar a intrat multă apă în acvariul în care creştea becul. Şi multe biluţe lucioate de aer erau pe marginea lui. Şi biluţele de aer au invadat becul. Apoi a apărut un peşte. Un caras auriu, care se bucura doar de apă. Şi s-a întâlnit cu becul şi s-a bucurat de transparenţa lui.

Apoi peştele a plecat, apoi apa a fost vărsată din acvariu, apoi dulia dezlipită. Şi becul a ajuns în debara. Şingur şi transparent printre unelte ruginite.

Şedinţa foto s-a terminat.