Tragedia câinelui Ler

 

Manule, povestea care urmează e de fapt tristă. Deşi pe mine m-a amuzat copios. E tragedia unui câine cu stăpâni inconştienţi. Câinele Ler.

M-a scos Ofelia, căţeluşa mea, la plimbare, cum făcea ea de obicei de două ori pe zi. Pe câmpul din spatele străzii Moldovei. E un loc bun pentru câini să facă caca şi pişu. În acea după-amiază mai erau pe câmp doi stăpâni scoşi de câinii lor la plimbare. Şi aşa am aflat povestea tragică. Unul dintre căini, un Shar Pei, e personajul principal.

În momentul în care l-am cunoscut eu era liniştit, nu ştia ce urma să se petreacă. Stăpânul lui povestea celuilalt stăpân de căţel. Nu ştiu ce rasă era. Căinele, nu stăpânul. Dintr-o dată a devenit nesemnificativ, din păcate pentru el. Aşadar, zicea omul cum că animalul lui de companie e născut pe întâi decembrie. Haioasă coincidenţă, am gândit eu. Apoi a spus că pe căţelandru în cheamă Ler. Moment în care au apărut confuziile şi teoriile în mintea mea.

Iniţial am crezut că şi-a făcut Hruşcă canisă de Shar Pei. Dar de ce ar face moroşanul canisă cu o rasă asiatică tocmai în Canada. Deci musai că nu e de acolo.

Şi am realizat tragedia. Câinele deja îşi ştia numele şi răspundea la el. Era deja început de decembrie. În câteva săptămâni urma calvarul câinelui. Obligat să se plimbe de cel puțin două ori pe zi ar fi auzit din toate punctele cardinale doar numele lui. Chiar accentuat. „Lerui ler”. Într-o zonă aşa de aglomerată ca străzile Moldovei, Olteniei şi Transilvaniei nu putea trece liniştit. Aveam vecini de la care se auzea „Lerui ler”, magazinele toate erau pline de „Lerui ler”, chiar şi barurile ascultau atunci „Lerui ler”.

O să spui, Manule, că iarna stau oamenii cu geamurile şi uşile închise, dar asta dă şi mai mare dramatism poveştii. Daca Shar Pei-ul Ler ar auzi încontinuu „Lerui ler”, la un moment dat s-ar imuniza. Dar el aude fragmentat. Când oamenii aerisesc casele, când intră şi ies din magazine, când merg sau pleacă de la cârciumă. Deci imunizarea e, practic, de nerealizat.

Îţi dai seama, Manule, cu ce sechele trăieşte câinele ăla? Oare îi e de ajuns o vară să uite calvarul iernii cu numele strigat permanent?