Am lucrat şase luni în departamentul Animale de companie al unui supermarket. Acolo afli multe. Şi trebuie să ştii multe. Pentru a sfătui clienţii. Dar cum să-i sfătuieşti când şi tu eşti în dilemă. În paranteză fie spus, eu sunt şcolit în biologie şi gândesc ca atare. Acum vine dilema mea. Mâncarea pentru pisici. E facută din orice altceva mai puţin din ceea ce consider eu că ar fi normal (sau natural?).
Pe rafturi găseşti mâncare pe bază de vită, miel, somon, ton, creveţi, etc. Gândind ca un biolog, mâncare naturală pentru o pisică înseamnă ceea ce ea poate vâna. Şi vine întrebarea: cum poate vâna pisica vite? E rudă cu tigrul, asta e clar, dar e infinit mai mică. Cu mielul e la fel. Cât ar fi ea persana de agresivă, nu cred că doboară berbecuţul. Şi nici nu vânează în haită. Câinii sunt animale de haită. Pisicile sunt solitare. Maxim stau în familii, cum sunt leii, dar eu încă nu am văzut o familie de pisici domestice vânând viţeii dintr-o ciurdă. Ton. Ton!!! Asta e un peşte care creşte până la 6 (şase) metri, depinzând de specie, şi e considerat unul dintre cei mai rapizi peşti pelagici (asta înseamnă că trăieşte mai în largul mărilor şi de la adâncimea de 200 de metri). Deci cum? Cum vânează ea, păr scurt european, asemenea peşti? Cel mult poate vâna creveţi sau caraşi aurii în acvariul stăpânului.
În şase luni nu am văzut nicio conservă din carne de şoareci sau şobolani. Dar probabil domniţele cochete nu ar suporta să cumpere aşa ceva. Nu am văzut nicio conservă din carne de vrabie, piţigoi sau pui de rândunică. Sunt convins ca din aceleaşi considerente. Sau nu sunt suficiente crescătorii de paseriforme (adică nişte păsări mici).
Tot e bine că se cultivă iarbă specială pentru pisici. Animalul asta, carnivor la origini, e înebunit după frunzele alea lungi si verzi. Să le fie salata de bine.
No comments:
Post a Comment