Despre un microbuz ca menajerie umana si aprozar

 

Din nou pe fascinantele drumuri ale patriei. Microbuz menajerie umană cu portbagajul şi locul de lângă şofer pe post de aprozar.

Personaje pe cât de pitoreşti, pe atâd de imbecile. Un cioban cu iz specific a vorbit la telefon o oră şi jumătate cu două persoane – Ionel şi Gheorghe. Destul de tare încât să audă toti pasagerii. La scurt timp am pierdut şirul discuţiei, vocea-i devine zgomot de fond din care percep în mod regulat înjurături, cei drept cam des rostite. O orăşancă de la ţară cu voce strigătoare şi cristalină ca un bloc de ţurţuri de două tone acoperă zgomotul înjurăturilor mioritice. Dă un telefon greşit şi reuşeşte să vorbească cinci minute cu o necunoscută pe tema „nu vă cunosc, eu am sunat pe altcineva”, apoi îşi contactează telefonic concubinul căruia-i explică mai mult de 20 de minute eroarea de mai devreme. Deşi ea a sunat la „iubitul meu” şi e foarte sigură că pe el l-a apelat a răspuns totusi o gagică. De zeci de ori îi repetă aceiaşi frază şi nişte cifre componente ale numărului de telefon pe care nu l-a greşit deşi a sunat în altă parte.

În Satu Mare a urcat o tinerică vopsită blod, îmbrăcată de vară, cu opincuţe înflorate şi sclipicioase, fustiţă fliu-fliu, colanţi şi guriţă cu aspect botoxat. Şade cuminte la locul ei şi se joacă pe smartphone. Sper că nu e mai smart decât ea. Ar fi păcat de sânişorii jucăuşi susţinuţi cu fermitate de un sutien cu burete.

O găleată de cireşe, o ladă cu ouă, un tort şi alte câteva cutii cu conţinut nespecificat ne însoţesc în călătorie. Un imbecil cu pretenţii de domn spiritual îi spune de cinci ori şoferului aceiaşi glumă răsuflată cum că ar vrea o felit din tortul Adelei (aşa o cheamă pe destinatara pachetului zaharos). La un moment dat se uită şi la mine rânjind ca boul să vadă dacă i-am prins gluma. Nu-i ţine figura, rămân impasibil şi se bucură singur, onanistic, de marea-i realizare umoristică. Mai departe îi aruncă soferului remarci „ironice” legate de cei din microbuz, amuzându-se de accentul şi stilul de a vorbi al ciobanului „Au’ cum grăie cionanul cela”. Aştept cu nerăbdare să-l văd pocnit de vreunul dintre pasagerii ironizati, dar rămân cu ochii în soare. Mă consolez cu faptul că a coborât la ieşirea din Satu Mare şi scap de riscul de a muri de râs.