Manule, nu doar picturile sunt binecuvântate cu copii. Nu doar indigoul face duplicate. Când artistul liric e prea bătrân să performeze (sau nu mai e deloc), apar tinerei entuziaşti care le iau locul. Şi fac totul la fel cum a fost. Ca în mizeria aia de vorbă „Să mergem înainte, că înainte era mai bine”(nu e vorba mea).
Aşa se face că m-am dus la concert The Bootleg Beatles. Trupă, evident, tribut celebrilor The Beatles. Într-o sală spaţioasă din cadrul unui complex sportiv din Jersey (unde, normal, urci cu scara rulantă), cu lumini frumos aşezate, cu un sunet curat, cei patru englezi au reuşit să copieze piesele celebrilor Liverpool-ieni într-un fel care merită lăudat. Şi-au schimbat costumele de scenă de trei ori în timpul spectacolului şi pentru două ore ne-au readus în atmosfera anilor 60. De parcă şi pot eu şti cum era atmosfera atunci. Dar am văzut bătrâni în public, care se bucurau teribil cu nostalgie în priviri şi i-am crezut pe cuvânt. Mai mult decât atât, se strigau pe scenă, nu cu numele reale, ci cu numele celebrilor imitaţi.
După cum vezi, Manule, totul s-a desfăşurat într-o atmosferă minunată. Singura-mi problemă a fost că, după a doua piesă am realizat că mie nu îmi place The Beatles. Mi-au trebuit 37 de ani să realizez asta. Dacă nu m-am gândit vreodată până acum la acest aspect, aşa merit. Am suportat cu stoicism cele două ore de concert, altfel se lăsa cu divorţ.
No comments:
Post a Comment