Dialog aproape absurd daca nu ar fi adevarat

 

Personaje: Sofer dubă, Eu şi o Femeie Nebună.

Acţiunea se petrece în duba cu care am fost luaţi la autostop. Şofer între două vârste, mănâncă un măr. Femeie tot între două vârste, uşor plinuţă, haine sărăcăcioase, păr tuns scurt cu freză arici. Poartă un sac de rafie destul de ponosit şi el. 

Eu şi FN facem autostopul. Duba opreşte.

FN – La Sătmar?

Ş – Da !

FN – Şi câte luaţi până la Sătmar? Hat.

Ş – Cât vrei.

FN (către mine) – Mergeţi? Hat. Menni? Hat.

Eu – Eu merg! Şi am urcat lângă şofer. Lângă mine se urcă şi femeie nebună. Între picioarele ei un sac de rafie plin pe un sfert cu ceva uşor.

Ş – Care e problema doamnă? Ce vă deranjază?

FN – nimic. Hat. Doar am întrebat. Hat. Nu e voie? Hat. Hat. De aia am gură. Hat. (încă nişte mormăieli scurte şi de neînţeles). Hat.

40 de kilometri nimeni nu scoate o vorba. Femeia nebună se întoarce cu spatele la noi, aranjază sacul de câteva ori, ca în final să-l ia în braţe. Intrăm în Satu Mare.

FN – Treceţi podul? Hat.

Ş –Da.

FN – E bine: Hat. E bine. Iou. Hat. ... Hat. Numai atât. Hat e bine. Hat. Iou. Hat.

Schimb o privire cu şoferul şi fiecare avem un zambet complice în colţul gurii. E dusă.

FN – Treceţi podul?

Ş – Da.

FN – Autobuz megallo (staţie, într-un fel de maghiară) puteţi opri? Hat. Acolo e bine. Hat.

Ş - În staţia de autobuz?

FN – Hat, da. Hat. Şi atât. Nimic mai mult. Hat. ... Hat. Muncim pentru alţii. Hat.

Ş (cu un zâmbet ironic) - Doar atât şi nimic mai mult. Aşa e, muncim pentru alţii.

FN  (uşor nervoasă. Acea nervozitate a oamenilor cu probleme psihice) - Atât. Hat. Că şi eu am familie. Hat. Copii şi familie. Hat. Şi nimic mai mult. Altă dată. Hat. Nimic. Hat. Mie nu-mi trebuie. Hat. Altceva. Hat. Nimic mai mult. Hat.

Trânteşte uşa dubei în urma ei. Şoferul dă din cap a îngrijorare. „Nu-i cu totu’”. Aprob. Mai mergem 500 de metri şi cobor şi eu.

HAT

Cugetari abisale #11

 

Orator

 

Cugetari abisale #10

 

E aiurea, frate!

 

Vara lui 2004 într-o expoziţie cu reptile.

Doi vizitatori se pregătesc să iasă din expoziţie. Unul dintre ei e cât se poate de comun, celălalt cu atitudine de artist cântător în căutarea celebrităţii. Se vede de departe că primul e mare fan al „artistului” şi are atitudine de animal de companie. „Artistul” se bagă în seamă cu mine, banalul se mulţumeşte doar să-l privească admrativ.

A – E aiurea frate ce e aici!

Eu – Nu v-a plăcut expoziţia?

A – Da... Nu... Da... Eeee... E aiurea, frate!

Eu – Ce anume e aiurea?

A – Nu stiu frate, dar e aiurea.

Eu – Îmi poţi spune totuşi ce e aiurea, ce nu ţi-a placut?

A – Nu ştiu frate că nu mă pricep la astea, dar e aiurea, frate.

Eu – Nu ţi se pare AIUREA să spui despre ceva că e AIUREA şi tu să nu ai habar de acel lucru?

A – Nu ştiu frate, ... aaa... nu o lua personal, dar e aiurea frate.

Eu – Cum să nu o iau personal dacă eu mă ocup de tot ce ai văzut tu în expoziţe? E munca mea acolo. Spune-mi ce nu ţi se pare bine şi vedem ce se poate face.

A – Nu ştiu frate... nu mă pricep... dar e aiurea.

Şi cu o atitudine superioară, de critic habarnist a plecat mândru, urmat de „animalul de companie” cu chip uman care i-a şoptit sfătos

- Să scrii o piesă despre asta.

Vipera berus

 

That's how I look

 

Cosmetics Feng Shui

 

You need a Tic Tac

 

Despre o englezoaica prolifica

 

Acţiunea se petrece în spatele unui pub, locul unde ne adunam cu toţii să fumăm. Personajul principal e o femeie foarte mândră că fiul ei sărbătoreşte împlinirea vârstei de 18 ani.

Amicul "T" o întreabă:

- Cum erai tu la 18 ani?

Ea răspunde:

- Gravidă cu sora mai mare a sărbatoritului!.

- Deci tipa blondă e fiica ta şi sora mai mare a lui "R"?

- Da! Sunt mulţi ani diferenţă între ei doi. Şi "J" e sora mea. "J" e de o vârsta cu fiul meu. Eu şi mama am fost gravide în acelaşi timp.

FIFA 2010 Romania Edition