Manu, ştii clipurile alea în care cineva face un anumit lucru într-un mod cât se poate de natural iar ceilalţi o zbughesc de acolo părându-li-se ciudat sau chiar periculos? Sunt prea ambigu.
Hai că trec la concret. Trebuia să mut expoziţia cu reptile dintr-un oraş în altul şi aveam de scos animalele din terarii. M-am ocupat de treaba asta şi totul a mers ok. Mă antrenasem să fac asta şi de unul singur, deşi nu era uşor. Singurul care îmi punea probleme era caimanul. Un crocodilaş de un metru şi vreo treizeci de centimetri, cam agresiv de felul lui. În consecinţă, l-am rugat pe amicul Gabi să mă ajute şi, spre norocul meu, s-a arătat încântat să o facă. Omul era pasionat de herpetologie şi teraristică şi-i pica bine să câştige ceva experienţă.
Acţiunea trebuia să se desfăşoare cam aşa. Punem acvariul pe podea şi îl răsturnăm pe o parte. Caimanul iese, dar nu are unde fugi că am făcut un ţarc cu celelalte terarii. Eu arunc o cârpă pe ochii crocodilului şi apoi sar pe el imobilizându-l. Trebuia să-i ridic uşor capul de la sol pentru ca amicul Gabi să treacă sfoara pe sub botul lui şi să-i lege guriţa aducătoare de daune fizice.
Totul a mers ca uns, până în momentul în care eu am sărit pe crocodil. Îl ţintuiam bine la sol, mi-am mutat uşor mâinile de pe gâtul bestieu pe botul ei, apoi i-am ridicat capul conform planului. M-am relaxat uşor, pregătindu-mă de următoarea fază a planului. Eram stăpân pe situaţie. Am ridicat apoi ochii de pe crocodil şi i-am spus lui Gabi să vină cu sfoara să legăm muşcătorul. Dar surpriză. Ia-l pe Gabi de unde nu-i. M-am panicat? Nu! Dar m-am îngrijorat. Mi-am strigat amicul proferând câteva maxime de largă circulaţie legate de mame, sfinţi şi părţi anatomice ascunse vederii. Gabi al meu, de la un etaj inferior al clădirii striga că el nu mai vine sus şi pot să-l mulg de crocodil că el nu se apropie.
Manule, recunosc că mi-au trebuit câteva minute bune şi o serie hotărâtă de înjurături să îl comving să vină şi să ducă la bun sfârşit treaba pentru care s-a angajat. Cu mare teamă a legat botul crocodilului şi când în sfârşit m-am ridicat cu reptila în braţe am văzut paloarea omului de lângă mine şi cum îi curgea transpiraţia pe faţă.
Manule, atunci am realizat, poate pentru prima dată cât de ciudată părea meseria mea, cât de ieşit din comun arăta tot ceea ce făceam şi chiar periculos. Am mai primit şi alte lecţii ca asta, dar ţi le spun cu altă ocazie. Aici mai subliniez doar că eu eram în extrema opusă. Exemplul cel mai relevant e că vizitând parcul zoo din Târgu Mureş am văzut un caiman de aproape doi metri lungime şi primul meu meu gând a fost cum m-aş arunca pe el şi l-aş imobiliza în caz că ar trebui mutat. Dar nu cu ajutorul lui Gabi.
No comments:
Post a Comment