La întrebarea „Ce vrei să te faci când o să fii mare”, Alex a răspuns „Sany”. Adică ungur. Şi Alex era deja mare. Dar nu era oficial ungur. Consulatul Maghiar îţi dă cetăţenia dacă ai bunici dovediţi unguri, dar trebuie să vorbeşti şi limba oficială din pustă. Se pare că poţi pleca în Canada şi alte ţări, mai uşor, dacă ai paşaport maghiar. Dar Alex nu ştie limba. Maghiară. Şi cum poţi pleca în Canada, dacă nu ştii maghiară?
Aşadar, Alex s-a hotărât să înveţe. M-a rugat să îl ajut să-şi găsească o profesoară şi l-am ajutat. Cu ajutorul unei prietene, tot de etnie maghiară, am găsit-o pe Reni. E educatoare, deci ştie preda celor care nu ştiu nimic.
Alexică, tată, hai pe la mine la o cafea, când termini prima oră de maghiară şi spune-mi cum a fost. Eram uşor îngrijorat. După mult timp în care omul nu găsise profesor, vroiam să ştiu dacă am aflat persoana potrivită să-l şcolească. Şi aşa a făcut. A venit la dezbateri.
În momentul în care Alex a păşit la mine în casă a spus un singur lucru:
Fug repede la baie că mă piş pe mine şi îţi povestesc mai apoi cum a fost.
Recunosc că a fost un moment de cumpănă în relaţia mea cu viitorul etnic. Venise până atunci de mii de ori la mine, dar de data asta era o mare schimbare.
Alex, după doar prima oră de maghiară ai venit să te pişi la mine în casă. Asta înseamnă că după încă două-trei ore vei veni să te caci la mine în casă şi după alte căteva ore, când vei stăpâni limba bine, îţi vei aduce la mine în apartament tot neamul şi veţi susţine că voi aţi fost primii în acea casă.
Haios pentru mine a fost că Alex nu a învăţat multă maghiară, la scurt timp a venit la cafea, cum era obiceiul, şi mi-a povestit că între el şi profesoasă s-a iscat o idilă. Şi toate astea se petreceau în urmă cu câţiva ani. Acum sunt căsătoriţi şi au un copil. Care nu ştiu dacă e român sau maghiar şi nici dacă vrea să plece în Canada.
No comments:
Post a Comment