Fly Board

 

Cugetari abisale #49

 

Never on Earth

 

Ofelia si alcoolizatul

 

Seara pe la ora 11:30, sau mai târziu. Îmi plimbam câţeluşa. Sau ea pe mine? Însoţit fiind şi de un prieten fain. Bogdan. Omul are umor şi îmi spusese cu ceva timp înainte că eu am un talent pe care puţini îl au. Atrag tâmpiţii şi demenţii. Seara aceea decursese bine până atunci. Fără incidente. Până când ajungem în faţa unui magazin deschis non-stop. Mai precis în Baia Mare, pe bulevardul Unirii. În faţa magazinului un nenea ţinea de poveşti explicative doi tinerei. Se vedea de departe că e băut şi tinereii nu ştiai cum să facă să plece de acolo. Au reuşit cu ajutorul nostru. Şi noi nu plănuisem evadarea lor. Din salvatori am devenit victime. Ale beţivului.

• Bună seara, zice nenea uitându-se printre mine.

  Tinereii şterg putina uşurel, cu un zâmbet de „aţi rupt-o-n fericire”

• Bună seara, spun şi eu. Şi presimt că era mai bine să fiu nesimţit şi să plec.

• Uită-te la el, zice nenea şi îmi arată un maidanez culcat pe trotuar şi înconjurat de kilograme de biscuiţi. Dăruiţi de nenea beţivul, presupun eu, şi presupun bine. Dumneata ai grijă de al dumitale, continuă omul nostru arătând spre câinele meu. Dar de ăsta cine are grijă?

• Eu fac tot ce pot pentru al meu, dar nu pot avea grijă de toţi câinii, încerc eu o abordare uşoară.

• Domnule, şi se uită fix la mine, Dacă dumneata, profesor, Dumneata, şi se uită la Bogdan, inginer, dacă eu, beţiv... cădem pe jos, vine ambulanţa şi ne ia. Dar ăsta? De el cine are grijă?

Îmi dau seama că nu are sens să continuu discuţia, mă fofilez cu un laş „nu ştiu” şi renunţ la a-mi mai cumpăra ţigări de acolo. Sunt convins că sufletul mare şi alcoolizat a găsit alţii pentru a le explica situaţia dramatică a câinilor maidanezi. L-am mai văzut de atunci pe om şi în situaţii mai lucide. Nu avea câine ca animal de companie.

Aldabra tortoise. The gentle giant at Jersey Zoo

 

Cugetari abisale #48

 

Stone tower

 

Nao Santa Maria. A full-scale replica of an iconic ship

 

Cugetari abisale #47

 

Orangutan's breakfast at Jersey Zoo

 

When the high tide meets the sunset

 

Visit Jersey - Channel Island

Elizabeth Marina by night

 

Cugetari abisale #46

 

Despre o inmormantare si pachiderme

 

Manule, povestea asta trebuie văzută. Aşă că deschide-ţi ochii minţii şi vizualizează. După-amiază de febriarie, geroasă. Nori groşi, atmosferă încărcată. Ajung la capelă. E înmormântarea bunicii nevesti-mii. Bocete, cântări bisericeşti, iertăciuni. Aleile cimitirului încărcate cu zăpadă, greu de străbătut. Picioare îngheţate, în bocanci, lacrimi îngheţate pe obrji.

Mă întorc spre casă, posomorât şi abătut. Mă hotărăsc să trec pe la o plăcintărie. Asta era în intersecţia de la McDonals. Începuse să şi ningă. Ninsoare viscolită. La trecerea de pietoni îmi ridic privirea din pământ şi rămân stupefiat pentru câteva secunde. În faţa mea, chiar în mijlocul intersecţiei, stăteau doi elefanţi. Manule, aşa şoc puternic nu am avut în viaţa mea. Am crezut că am luat-o razna. Şi bunica înmormântată nu fusesea a mea, ci a nevesti-mii. Mai că nu mi-am cărat singur două palme. Vedeam elefanţi. Circulaţie blocată şi ninsoare viscolită.

M-am dumirit la scurt timp. Venise circul în oraş şi făceau parada animalelor. Din cauza şocului nu am apucat să scot aparatul foto să imortalizez momentul. Dar februarie va mai fi. Şi circ. Necrologul îl iau din ziare.