În concepţia Bisericii Ortodoxe, copilul nou-născut nu se naşte pur. Adică fără păcat. Pentru că a moştenit păcatul originar. Păcatul săvârşit de Adam şi Eva prin neascultarea lui Dumnezeu şi gustarea fructului cunoaşterii binelui şi răului. Dar aceeaşi biserică a găsit modalitatea de a purifica fiinţa umană, încă fragedă. Botezul. Şi în mod obişnuit copilul este botezat în jurul vârstei de trei luni. Prin botez i se şterge păcatul străbunilor, moştenit la nivel cromozomial, dar în acelaşi timp e înrolat în sânul bisericii şi al religiei.
Întrebarea care se pune, e de ce trebuie botezat copilul la o vârstă atât de fragedă? E aşa de grav păcatul originar? Ştiu adulţi care pot trăi cu păcatul omuciderii, dar un copil nu poate trăi cu un păcat pe care nu l-a săvârşit el? De ce nu i se dă posibilitatea copilului de a-şi alege dacă va fi botezat sau nu. Dacă preferă religia ortodoxă sau vrea alta?
Nu cumva prin botez i se îngrădeşte individului dreptul la liberul arbitru?
Cu ani în urmă, vorbeam cu un om pe la vreo 50 de ani care îmi spunea „dacă am fost botezat în religia asta, cine sunt eu să mi-o schimb?”. În secunda doi, în mintea mea a fost un singur cuvânt. Idiot. Am renunţat să-i mai spun ceva. Replicile erau mult prea dure. Nu aveam chef să umblu cu jumătăţi de măsură. Ori îi spuneam că e complet cretin, ori tăceam. Am ales varianta a doua, dar în capul meu era haos. Cum să gândească cineva atât de mărunt, cât de îndoctrinat să fie, cât de îndobitocit? Ce vroiam să-i spun era: ai fost botezat de oameni. De un preot cu complicitatea părinţilor. Nu a coborât niciun duh sfânt peste tine. Nu poţi trece peste asta? Cât de nesemnificativ te crezi? Un timp m-am crezut laş că nu l-am întrebat, apoi mi-am dat seama că laşul este el.
Astfel de oameni îşi botează copilul, la rândul lor şi-l îndoctrinează şi-l îndobitocesc. Şi, dacă, unii părinţi sunt atât de imbecili ca individul de mai sus, preoţii nu au nicio scuză.
Preoţii sunt oameni educaţi. Sunt oameni, care, ar trebui să fie exemple morale pentru ceilalţi. Pe ei îi întreb, în primul rând. Nu păcătuiţi botezând copilul la trei luni, când nu are cum să se opună? Nu îi îngrădiţi astfel liberul arbitru, despre care spuneţi că ni l-a lăsat chiar Dumnezeu? De ce nu există şi o procedură bisericească prin care să desbotezaţi oamenii? Dacă la 25 de ani vrea să îşi schimbe religia se poate boteza în noua religie. Dar dacă devine ateu? Cu siguranţă nu îl încurcă îmbăierea pe care i-aţi administrat-o la trei luni, dar pentru a fi politicaly correct, de ce nu faceţi o slujbă de desbotezare?
No comments:
Post a Comment