Parcare politicoasa

 

Manule, contrar părerii majorităţii, există şi şoferi politicoşi. Foarte politicoşi. Şi eu am avut norocul să văd rezultatul acţiunii lor politicoase. Că pe ei, Manule, nu i-am văzut. Dar aia nu înseamnă că nu există.

Să înţelegi mai bine, treaba stă cam aşa. Ploieşti. Cartierul Malul roşu. Blocuri de 10 etaje, blocuri comuniste, multe şi înalte, cu multe scări fiecare. Şi, între ele, parcări. Parcări care au fost construite de aceiaşi comunişti cam pentru câte maşini credeau ei că vor fi la blocurile alea. Adică destul de puţine. Aşadar, vine omul acasă şi parchează maşina în faţa blocului transversal (dacă raportezi poziţia ei faţă de stradă). Mai apoi vin şi alţi oameni acasă, dar nu mai sunt locuri de parcare. Pentru ca acele locuri nu sunt nominale. Fiecare lasă maşina unde nimereşte, pe cât posibil aproape de scara unde îşi are reşedinţa. Prin urmare, ultimii veniţi parchează în spatele celor parcaţi, de data asta longitudinal raportat la stradă. Şi e logic să facă aşa, altfel ar bloca strada. Blochează doar maşinile parcate deja.

Ei , Manule, aici apare genialitatea politeţii şoferilor de acolo. Maşinile parcate longitudinal sunt lăsate la liber şi fără frâna de mână activată. Avantajul lor e că strada e dreaptă şi maşinile nu pleacă la plimbare de mână cu atracţia gravitaţională. Şoferii maşinilor blocate nu au altceva de făcut decât să împingă în faţă sau în spate maşina care îi blochează şi pot părăsi liniştiţi parcarea. E drept că uneori trebuie să împingă mai multe maşini, pentru că sunt prea aproape una de alta şi ei trebuie să le ducă spre un loc gol, dar efortul nu e mare. Să nu înţelegi Manule că maşinile odată mutate sunt puse şi la loc. Ar fi egoist şi chiar prostesc. Laşi un loc de parcare liber cu tot cu intrarea în el. Cei cărora le blochezi tu maşinile prin împingera lor vor depune şi ei puţin efort, dar nu se supără nimeni. Nu am văzut nicio maşină zgâriată, nu am auzit înjurându-se, nu se sparg roţi, nu se scuipă pe parbriz.

Din păcate, Manule, după cum vezi, soluţia e ideală în oraşele de la şes. La munte, cu atâtea străzi în pantă, nu se poate aplica. Dar măcar starea de Zen creată acolo de s-ar transmite, cu calmul acumulat poate s-ar găsi soluţii peste tot în ţară.