Manule,
contrar părerii majorităţii, există şi şoferi politicoşi.
Foarte politicoşi. Şi eu am avut norocul să văd rezultatul
acţiunii lor politicoase. Că pe ei, Manule, nu i-am văzut. Dar aia
nu înseamnă că nu există.
Să
înţelegi mai bine, treaba stă cam aşa. Ploieşti. Cartierul Malul
roşu. Blocuri de 10 etaje, blocuri comuniste, multe şi înalte, cu
multe scări fiecare. Şi, între ele, parcări. Parcări care au
fost construite de aceiaşi comunişti cam pentru câte maşini
credeau ei că vor fi la blocurile alea. Adică destul de puţine.
Aşadar, vine omul acasă şi parchează maşina în faţa blocului
transversal (dacă raportezi poziţia ei faţă de stradă). Mai apoi
vin şi alţi oameni acasă, dar nu mai sunt locuri de parcare.
Pentru ca acele locuri nu sunt nominale. Fiecare lasă maşina unde
nimereşte, pe cât posibil aproape de scara unde îşi are
reşedinţa. Prin urmare, ultimii veniţi parchează în spatele
celor parcaţi, de data asta longitudinal raportat la stradă. Şi e
logic să facă aşa, altfel ar bloca strada. Blochează doar
maşinile parcate deja.
Ei
, Manule, aici apare genialitatea politeţii şoferilor de acolo.
Maşinile parcate longitudinal sunt lăsate la liber şi fără frâna
de mână activată. Avantajul lor e că strada e dreaptă şi
maşinile nu pleacă la plimbare de mână cu atracţia
gravitaţională. Şoferii maşinilor blocate nu au altceva de făcut
decât să împingă în faţă sau în spate maşina care îi
blochează şi pot părăsi liniştiţi parcarea. E drept că uneori
trebuie să împingă mai multe maşini, pentru că sunt prea aproape
una de alta şi ei trebuie să le ducă spre un loc gol, dar efortul
nu e mare. Să nu înţelegi Manule că maşinile odată mutate sunt
puse şi la loc. Ar fi egoist şi chiar prostesc. Laşi un loc de
parcare liber cu tot cu intrarea în el. Cei cărora le blochezi tu
maşinile prin împingera lor vor depune şi ei puţin efort, dar nu
se supără nimeni. Nu am văzut nicio maşină zgâriată, nu am
auzit înjurându-se, nu se sparg roţi, nu se scuipă pe parbriz.
Din
păcate, Manule, după cum vezi, soluţia e ideală în oraşele de
la şes. La munte, cu atâtea străzi în pantă, nu se poate aplica.
Dar măcar starea de Zen creată acolo de s-ar transmite, cu calmul
acumulat poate s-ar găsi soluţii peste tot în ţară.
