...Şi atunci i-a condamnat pe toţi la bancuri!

 

...Şi atunci i-a condamnat pe toţi la bancuri!

Maşină de ocazie între Satu Mare şi Baia Mare. În maşină e şoferul, o doamnă pe scaunul din dreapta şi eu în spate. La câteva sate de Baia Mare şoferul opreşte să mai ia pe cineva. Un băciuc. Urcă omul lângă mine şi se aşează confortabil.

Şoferul – Unde mergeţi?

Băciucul – La majorat la nepoată.

Şoferul (îl bufneşte râsul, dar se gândeşte să răspundă amuzant) – Şi unde e majoratul ăsta, în Cavnic?

Băciucul (la fel de calm şi nepăsător ca în prima secundă) – Nuu, la Hora.

Şoferul (deja contrariat, încearcă să păstreze zâmbetul ironic şi să continue la fel) – Şi Hora ăsta e un restaurant în Baia Mare, nu?

Băciucul (la fel de impasibil) – În Baie dară.

Şoferul (dezarmat total, fără urmă de zâmbet) – Păi spune aşa omule, spune unde mergi. Dacă eu mă duc la Cluj?

Băciucul (cu acelaşi calm absolut) – Meri dacă-ţi trăbă, eu cobor aici.

Şoferul a dat doar din mână şi am pornit spre destinaţia comună.

Eu m-am mulţumit să muşc din toarta rucsacului pentru a-mi stăpâni râsul şi a nu strica atmosfera.