The Guinness makers

 

Cugetari abisale #19

 

Triple

 

Cafe de plictis

 

După-aniază răcoroasă de aprilie. Beau o cafea in localul de fitze al urbei B. Oraş de provincie cu puţin peste 10 mii de locuitori. La masa din faţa mea apare un duo feminin. Manule, asta merită să vezi. Un maieu bine dotat pe dedesubt şi o preudo-ţărăncuţă, uşor emancipată în câteva drumuri de Oradea. Bea apă plată cu lămâie (ţărămcuţa), dar la cum arată sigur avea cu 15 kile în plus înainte de „emancipare”. Altfel drăguţe amândouă, „maieul dotat” e chiar atrăgătoare (deşi ţie nu-ţi plac dotatele).

În dreapta, o blondă platinată anorexică, cu o bârnă în mijlocul feţei pe post de organ olfactiv povesteşte cu o contabilă (sau lucrătoare la fisc), cel puţin asta imi sugerează aspectul ei. Contabila are ceva atrăgător, daca ai fantezii perverse printre facturi şi borderouri. Nu o prea văd nu noi pe munte. Ambele sunt trecute de 35 de ani, dar se ţin bine (în special platinata cu năsucul ascuţit) şi scanează „discret” şi periodic ceilalţi clienţi. Oare sunt interesate de acelaşi lucru la care ma gandesc şi eu?

Blonduţa chelneriţă (Manule, asta e pe gustul tau, clar) şi-a câştigat bacşisul înainte de a aduce nota. Ochişorii ei mari şi albaştrii, atât de zâmbitori când am comandat cafeaua, m-au uitat de o jumătate de oră şi parcă mi s-a făcut şi foame. Nu de ea. Îi dă târcoale un musculos libidinos şi nu merită riscul.

Deşi au wi-fi la discreţie, doar unu’ cu tricou mulat butonează telefonul şi încearcă să aburească vecina de scaun cu cine ştie ce de pe net.

Manule te las puţin că îmi trag ocheade cu blonda şi contabila. Te anunţ eu mai târziu ce şi cum se petrece.

Alarmă falsă. Sunt prea timide sau aspectul meu montaniard nu le atrage suficient. Nu mi-au susţinut privirea decât puţin.

Într-un cap de masă a apărut un schmecheraş de-al locului care fumează foarte afectat. A adoptat o poziţie de maximă suficienţă, răjghinat cu toate membrele din dotare. În special mâinile au o pozişie demnă de excelentă aerisire a subraţului, deşi nu-l avantajază deloc fizicul aushviţian. Se pare că cele câteva femele de la masăî îl inspiră cel păuţin la fel de mult cum expiră el fumul.

Descriere local: corect luminat, scaune comode, radio Hits îşi face treaba. Codul are gst de peşte, pesmetul de pe el are gust de pesmet, cartofii pai sunt destul de crocanţi, dar porţia e pentru un om sătul. Preţurile nu te dau afară din local, dar nu ştiu câti din cei 10 mii de localnici chiar îşi permit să mănance aici. Priveliştea e dezastruoasă. Ferestre foarte largi dau într-o terasă-şantier, care te face să crezi ca locul e părăsit şi şoseaua principală din faţa ei e plină de căruţe cu driveri minoritari.

Cafeaua e bună, Manule. Revin dimineaţă.  .

Cugetari abisale #18